Jocul increderii.

In ce consta? Well, stand in picioare, cu o alta persoana situata la cam un metru-n spatele tau, te lasi sa cazi, cu speranta ca cel din spate te va prinde inainte sa dai cu capul de ceva.
E-un sentiment interesant cand aproape ca simti podeaua, si in ultima clipa (cel putin in mintea ta) aterizezi sigur, in bratele cuiva.
Sunt genul de persoana care nu are incredere nici in propriile picioare, iar cei care ma cunosc stiu asta. Deci sub nicio forma nu am acceptat niciodata ca vreo persoana sa-mi ia pamantul de sub picioare, pentru ca mi-as fi pierdut si ultima farama de echilibru. Si totusi, am avut incredere. Dupa foarte multe insistente, recunosc.
De cate incredere ai nevoie sa-ti lasi corpu' sa ca.... Nu, stai, nu vorbim de oricine, de cata incredere am eu nevoie ca sa ma las pe mana cuiva? Foarte multa, stupid de multa. Si totusi...
Si totusi am avut incredere in tine.
M-am lasat... Am cazut in bratele tale, pentru ca mi-ai promis ca ma vei prinde. Si n-am sa inteleg nici cand de ce te-am crezut cand mi-ai promis. Dar te-ai tinut de ce-ai spus. Si m-ai prins.
Si ai spus multe, si mi-ai promis multe si mi-am permis sa te cred. Si n-am regretat. Inca. Si n-am sa regret. Pentru ca stiu ca ma vei prinde, fizic sau nu, atunci cand cad. Stiu ca daca totusi cad, ma vei ridica. Pentru ca te stiu langa mine. Si stiu ca tot ce incerci sa faci e sa fie bine.
Mi-ai castigat increderea atat de repede, incat am ametit incercand sa tin pasul. Si stiu ca nu ma vei face s-o pierd la fel de repede.
Si stii ceva? Vei fi primul. Primul in fata caruia imi voi da voie sa simt TOT fara sa regret NIMIC mai apoi.
Over.

- si stii ca nu pot fi suparata pe tine mai mult de 30 secunde. :) -

Priveste-ma in ochi si spune-mi ce vezi... :)

Lucruri pe care nu oricine le stie despre mine. Gen.

• Imi ia cel mult 5 minute sa ma hotarasc cu ce ma imbrac SI sa ma imbrac. Imi ia mai bine de o ora sa ma mobilizez sa fac asta.
• Nu am mai mult de 10 numere in agenda telefonica. Ori il stiu pe de rost, ceea ce inseamna ca esti important. Ori il recunosc. Ori nu ma intereseaza si ai face bine sa te semnezi.
• A ma baga intr-o bucatarie pentru orice altceva decat popcorn, pus suc in pahare, saufacut oua-ochi intra clar pe lista "DON'T"!
• Daca ma vezi in fusta/rochie, fa repede o poza, ca a doua oara n-o mai fac.
• Critic pe toata lumea. Poti sa fii oricine, daca nu-mi place ceva, zic. Asta nu inseamna (neaparat) ca nu te iubesc.
• Imi doresc mult, mult, mult, foarte mult sa-i vad live pe: Cumicu, Ombladon, Despot, Bitza, Cheloo si Chirila(vazut). Si poate si Cristi Enache (Directia 5)(vazut). Haai cu Despot.
• Nu-mi place sa beau/mananc pe banii unui baiat. Nu imi place sa imprumut bani de la un baiat. Cu fetele n-am probleme d-astea... :-"
• Melodia care ma face sa plang intotdeauna: Cumicu - Singura care conteaza.
• Sunt alergica la tigari. Nu pot fuma, pentru ca ma imbolnavesc. Asta nu ma opreste.
• Sunt fricoasa. Mi-e frica sa ma dau in montagne-rousseuri sau orice te invarte macar putin. Mi-e frica de o freza noua, sa-mi schimb stilu' vestimentar, sau sa prea ies in evidenta. Mi-e frica sa risc.
• Cu Andra am vorbit cel mai mult la telefon intr-o noapte.
• Andra mi-a zis de cele mai multe ori "esti o proasta!". Cu dragoste.
• Andra m-a sunat la Peninsula si am plans tot concertu' Vama, pentru ca eu nu eram acolo.
• Andrei e singura fiinta pe care nu pot fii suparata/ofticata/etc mai mult de 2 minute. Nici daca ma straduiesc.
• Tot Andrei e singurul care ma poate face sa rad indiferent de starea mea.
• Tot el e singurul caruia nu am absolut NIMIC sa-i reprosez (iar eu tot timpu' gasesc ceva de reprosat). Si il apreciez mai mult decat si-ar putea inchipui el vreodata!
• Stiu zile de nastere, numere de telefon, data in care ti-ai periat prima data cainele si l-ai scos la plimbare in fata blocului aluia galben cu gri. Pentru ca pitong.
• Iti pot spune EXACT in ce eram imbracat in data de 08.08.2008. De la tricou si pantaloni pana la chiloti, sutien si sosete.
• Nu am dat in viata mea mai mult de 35 lei pe un tricou. Am dat pe un rimel, in schimb.
• Am avut acum 2 ani intr-o zi in mana 160 lei. M-am intors acasa cu niciun ban si 13 perechi de cercei.
• N-am nicio tangenta cu fashionu'. Nu ma fascineaza, nu ma intereseaza, nu ma bag, nu am bani. Dar am o colectie impresionanta d cercei si alte chestii de pe la Meli Melo. Sunt absolut obsedata de Meli Melo. Acuma ca multi din cercei nu mai au pereche... Shit happens.
• Am 6 9 12 albume originale de hip-hop si sunt foarte mandra de asta. 3 4 Bitza, 1 2 Parazitii, 1 Guess Who, 1 Spike. Si 1 Vita de Vie. Si 2 3 Cumicu. Si 1 Ombladon. [LE]
• Am in portmoneu diferite bonuri, inclusiv din 2007.
• S-au dus vremurile in care "eu nu beau, nu fumez, nu fac sex!! niciodata!" In ordinea asta. Mi-a ramas, totusi "eu nu fac sex! niciodata!" si sunt tare mandra si de asta.
• Nu ma uit la televizor de vreo 3 ani. Dar deschid cu regularitate pentru o ora televizorul miercuri de la 22:00 pentru HHH.
• Ionut e singurul care intotdeauna e a dracu' de sincer cu mine, cand fac sau zic ceva naspa. Si asta e de bine.
• Daca ar fi sa nu mai am nimic dar sa ii am pe Ea si pe El langa mine, as fi fericita, "as sti c-am luat tot potul."
• Doua lucruri ma fac fericita (inafara de cei 2 ^). Un tip cu o chitara - care sa si cante, eventual. Si sa fiu luata in brate.
• Am facut chestii dubioase cu Andra si Andrada prin clasa a 4-a.
• Am asteptat un futut de an dupa Marcel si a fost primul si cu siguranta ultimul pentru care am facut asta!
• Cand am facut primul pas la intrarea in Apollo, au vrut sa-mi faca poza pentru ca nu credea nimeni ca o sa fac acest mare pas.
• Am plans 20 de minute pentru ca nu am covor pufos si Andra are! Da, stiu...
• Citesc si urmaresc muulte bloguri.
• Sunt dependenta de seriale. De vreo 2 ani incoace, nu a trecut o saptamana in care sa nu devorez vreun sezon din vreun serial.
• Am urat hi5 dintotdeauna. Ma declar totusi, oficial, indragostita de Facebook.
• Imi iubesc iPodu'. Imi cam duc existenta virtuala pe el.
• Am un talent in a strica orice electronic pe care pun mana, si nu pentru ca nu ma pricep.
• Am vazut (aproape) cap-coada: One Tree Hill (:x), Grey's Anatomy, 24, Prison Break, Gossip Girl, 90210, Beverly Hills - 90210 (vechi), The Nanny, Married with Children (familia Bundy), Sex and the City, Desperate Housewives si 10 things I hate about you.
• Am o pasiune pentru Frappe-uri.

Cred ca am acoperit cam tot.

Spune-mi, stii cate ne-au mai ramas pana azi...?

Mi-a luat un an sa realizez cate am pierdut.
Mi-a luat un an sa realizez ca da, as fi putut mai bine.
Mi-a luat un an sa realizez ca anul trecut am scos la iveala cel mai stupid sentiment, cea mai idioata chestie, pentru o persoana care nu ar trebui sa insemne mare lucru. Si de asta inca nu am scapat.
Mi-a luat un an sa realizez ca asta e intr-adevar o problema. Si imi va mai lua cativa pana sa scap de ea, sau chiar si pana sa vreau macar sa scap de ea.
A trecut un an si inca nu pot defini ce simt pentru acea persoana.
Mi-a luat un an sa vad ca ea nu mai e.
I-a luat un an sa se schimbe complet.
Mi-a luat un an sa inteleg ca niciodata nu am insemnat pentru ea cat au insemnat restul prietenelor.
Mi-a luat un an sa vad ca ea nu are nevoie de mine, nu a avut niciodata!
Mi-a luat un an sa inteleg ca poate, din cand in cand, ar trebui sa ii ascult si pe ceilalti. Poate ar trebui ca atunci cand x persoane imi spun "nu te baga in asta" sa nu ma bag. Pentru ca desi ei nu stiau cat de de rahat va iesi totul, desi nu aveau nicio idee in ce cacat ma bagam; macar ei au putut fi obiectivi, deci ei au stiut mai multe decat mine.
Mi-a luat un an sa vad ca pe tipu' dupa care am suferit o gramada de timp, nici macar nu l-am iubit.
Mi-a luat un an sa inteleg ca iubirea nu se exprima printr-un "te iubesc".
Mi-a luat un an sa imi dau seama ca El e singurul care ma face defapt fericita, pentru ca exista, pentru ca e in viata mea.
Mi-a luat un an sa imi dau seama ca poate El e singurul care vrea sa fiu fericita, pentru care conteaza daca sunt fericita. Sau poate nu.
Mi-a luat un an sa inteleg defapt ca nu am iubit pana la El.
Mi-a luat un an sa inteleg ca merit mai mult.
Mi-a luat 4 ani sa il iubesc. Tocmai pe El, pe care nu am voie sa il iubesc! In astia 4 ani, am inteles ca totusi, cu toate ca merit mai mult, nu-l merit pe El!
Dar va lua mai mult de un an sa inteleg de ce tocmai de El va trebui sa ma ascund, de ce tocmai lui nu pot sa-i arat cat il iubesc...

... O sa-mi doresc pana la urma tot copil sa fiu...

http://www.youtube.com/watch?v=Ze6YAi18xfc&feature=youtube_gdata

Da, nu zic ca nu, e foarte tare si acum. Luam barurile la rand, bem, fumam, o ardem cu toti. Zicem ca ne e bine, si defapt chiar ne e, pe moment.
Mi-am ridicat fata pur si simplu de pe jos cand mi-am dat seama: da, vreau sa fiu (si mai) mica! Nu stiu exact cat - poate 3 ani, 6, 10.
3 ani? De ce? Uite de-asta: "Un pitic atat de mic, Facea baie intr-un ibric, Pe sapun a alunecat, Si piticul s-a inecat. Vai , vai , ce pacat, Ca piticul s-a inecat". Nu are sens? Are! Pentru mine! Si in ziua de azi, de proasta ce sunt, plang la partea cu "vai, vai"! Poate pentru ca nu o sa pricep niciodata de ce se fac poeziile pentru copii atat de morbide; de ce tre' sa moara piticu'?! Sau poate, poate pentru ca mi-a povestit maica-mea de atatea ori ca plangeam cand eram mica la poezia asta. Nu, nu plang pentru ca asta faceam si cand eram mica... Dar de fiecare data imi amintesc privirea din ochii ei cand imi povesteste asta si stiu ca nu vad privirea aia foarte des... Cand vine vorba de mine.
6 ani. 6 ani pentru ca mi-e foarte, foarte, foarte dor de locul unde stateau bunicii mei (s-au mutat, nu s-a intamplat altceva). Mi-e dor sa ies la 10 din casa si sa ma intorc dupa 12 ore de fugit si jucat cu pamant si iarba (gateam), mancat gume cu tatuaje o gramada - si in niciun caz pentru ca erau gumele fantastice, doar ca sa umplem banca de tatuaje, furat struguri si flori, sarit coarda si la sotron, si jucat ascunselea (cand se insera), mima, sau alte cele. Singura grija fiind: "ce-o sa zica mami ca am mai rupt o pereche de pantaloni?!". Pentru ca era bine, ma. Chiar foarte bine. Si daca generatia asta nu ar fi asa de fucked up, poate si acum, la 15 ani, ne mai jucam exact la fel. dar generatia e fucked up si nu poate astepta sa creasca pana sa faca anumite chestii. Acum o sa vezi tipele de 10 ani pe toace, cu decolteuri si machiate.
10 ani. Pentru ca atunci era aproape ca acum, pentru mine, doar ca mult mai simplu. Si eram mai multe fete. Si purtam fusta(!). Era bine pentru ca atunci ii cunoscusem pe Ei. Era bine pentru ca grija mea era sa duc gunoiu'. Ma suparam cand nu-mi convenea ceva - asa ma supar si acum, da' imi trece mai usor - si automat taxam pe cineva daca nu se facea cum vroiam eu. Ca doar asa am plecat cu tricoul lui Andrei in casa pentru ca m-o suparat, si nu am mai vrut sa ies... :)
E ok sa crestem atat de repede? E ok faptul ca uitam ca nu suntem adulti inca si ca avem o gramada de timp in fata sa fim adulti? E ok oare, ca facem totul pe dos, si acum incercam sa parem cat mai maturi, ca pe la 40 ani, sa dam orice sa ne intoarcem la stadiul de "copil"? E ok ca in generatia asta exista deja fete care au un copil al lor, nascut de ele?! E ok ca un copil sa creasca un alt copil? Nu, nu e ok! Deloc chiar.

"Sa nu mai fiu copil, vroiam sa cresc, vroiam
Sa scap de certuri,vroiam sa ma feresc, vroiam
Sa vad ce e in viata, da' n-as fi vrut sa stiu
C-o sa-mi doresc pana la urma tot copil sa fiu."

(Pentru ca de-asta, Bitza e unul dintre artistii mei de suflet!)

Ei. Care-mi lumineaza zilele.

Nu am o gramada de fete in jurul meu si nu am avut niciodata. Noi, fetele, nu prea suntem de incredere si ne intepam ori de cate ori avem ocazia, pe la spate, niciodata in fata (aka "barfa"). Deci, intotdeauna am avut doar 2-3 prietene, ca deh, tot trebe barfit, si sunt chestii care chiar nu le poti discuta decat cu o fata. Dar de iesit, am iesit de mica mai mult cu baietii. Asa se explica faptu' ca eu de cand ma stiu nu am purtat fuste decat la nunti&comp si in vara lui 2006. Asa se face ca am doar 2 genti - una de vara, una de scoala - pe care nu le-as purta daca nu as fi rac si nu as umple geanta cu nimicuri inutile, mergand pe principiul "da' daca o sa-mi trebuiasca? :-o" (la mine in geanta vei gasi mai mereu: scotch, capsator, un mini-fixativ - desi evident ca nu folosesc, tampoane demachiante, 2 tipuri de tampoane absorbante zilnice, 2 de absorbante normale, etc).
In fine, desi am schimbat grupul de prieteni de cand eram mica, tot baietii predomina. Si mai is sunata si intrebata cu cine-s afara - "cu baietii" - "ce baieti?" - "baietii mei... :-l". Si bineinteles ca defapt nu sunt ai mei. Si probabil ma vor uita peste ani. Si evident ca le e greu sa ma suporte - ei baieti, eu fata. Si stiu ca e de rahat cand depind de mine - "nu putem merge acolo; eu la 9 tre' sa fiu acasa". Si stiu ca am facut si mai fac faze naspa. Dar, culmea, dupa 4 ani, inca ma mai suporta ore intregi pe saptamana.
Totusi, de ce sunt "baietii mei"? Pentru ca nu pot sa ii explic altfel. Nu-i niciunul suficient de disperat sau obsedat incat sa fie cunoscut de catre toata lumea drept "jmekeru' ala de a f**ut toate curvele orasului". Nu ies in fiecare noapte din fiecare weekend prin cluburi ca sa dea 6 lei pe o bere, doar ca sa-i vada lumea ca is acolo. Nu stau toata ziua in mall chiar daca nu le trebuie nimic. Ei sunt cei care pot aprecia o fata si care pot aprecia pe oricine, defapt, dar poa' sa faca si caterinca de tine incat sa-ti fie rusine sa mai ridici capu'. Cu ei poti sa te plimbi o zi intreaga, din parc in parc, si nu o sa-i auzi niciodata zicand "hai in cafeneaua asta sa ma vada lumea, mai bag un ceva, orice, numa' sa fie la dublu pret", ba mai degraba o sa se opreasca la magazinu' de la colt, o sa-si ia o bere si o s-o bea in spatele vreunui bloc ori pe-o banca. Si de asta ma "mandresc" cu ei.
Aha, stiu. Zau ca stiu ca nu e "pa sistem" ca nu au posturi de patroni aranjate de tata, pentru cand or fi majori si or vrea sa "munceasca" si ca s-ar putea sa nu primeasca pe viitor ce si cat merita, doar pt ca fac tot ce fac cu fortele proprii.
Ei sunt "baietii mei" pentru ca stiu ca nu mi-e rusine cu ei, au fost langa mine cand a trebuit, m-au facut sa rad cand am avut nevoie - si cand nu- si pentru ca au avut grija sa-mi "dea una peste cap" ori de cate ori am facut vreo tampenie (exceptie face ziua lui Marcel:)) ). Sunt "baietii mei" pentru ca am auzit de curand, de la unu' dintre ei, o chestie care mi-a inchis gura o data pentru totdeauna: "ba, ce conteaza, noi o iubim asa cum e!". Si daca nu asta e tot ce conteaza, daca sa ti se spuna asa ceva nu te face fericit/a, daca nu asta e tot ce vrei sa auzi de la cei pe care ii iubesti... Atunci ce e? :)

O alta pagina

http://www.youtube.com/watch?v=essAc6ZcJgg&feature=youtube_gdata
(pt ca am scris de pe ipod nu pot baga video-ul :) )
Multa vreme de cand am scris ultima oara pe celalalt blog; l-am si dezactivat de altfel. Deci, a trecut mai bine de un an de cand am scris si simtit toate lucrurile alea. Au aparut persoane noi in viata mea, au plecat altele vechi, au ramas cele care au contat, dar pur si simplu au primit un alt loc in inima mea. Unii inseamna mai mult. Altii mai putin. Nimeni nu a ramas exact ce era acum un an pentru mine, nimeni. Am pastrat langa mine doar persoanele care inseamna mult prea mult pentru a le da drumul. Restul, imi sunt indiferente. Asa ca daca citesti asta, si stii ca inca esti o parte din mine, din viata mea, afla ca esti unul dintre putinii care mai conteaza, ca esti foarte important pentru mine, ca insemni enorm si ca nu o sa mai las nimic sa intervina intre mine si oamenii pe care intr-adevar ii iubesc.
E singurul meu regret in momentul asta, ca am lasat-o pe ea sa se indeparteze, ba chiar eu am impins-o incetul cu incetul. Regret in fiecare clipa ca pe ea, pe ea pe care am iubit-o cel mai mult, am indepartat-o cel mai mult, si am produs ruptura aia de rahat care ma face sa-mi zic zi de zi "si nu o sa mai fie la fel, pur si simplu".
Si sunt o fraiera pentru ca tocmai ei nu i-am spus ca o iubesc de fiecare data cand era cazul, atunci cand ma tinea in brate, cand striga la mine "o sa fie bine, proasto!", sau cand pur si simplu ma suporta zi de zi, chiar si cand poate nu meritam.
O fac acum, stiu ca nu e prea tarziu, dar nu e nici la timp pentru ca multe s-au schimbat. Deci ii multumesc ei pentru tot, pentru cat a insemnat in formarea mea, pentru cat de des mi-a intins mana cand eram jos, pentru ca ma cunoaste atat de bine chiar si acum si nu pot sa ascund nimic de ea, pentru ca ea vede in mine chiar si ce nu vad eu, pentru ca ea imi citeste sentimentele.
Si stii ca nu sunt mereu de acord cu alegerile tale, dar te-am apreciat si te voi aprecia intotdeauna! Intotdeauna!
I will always love you, Andra! :):*