Jocul increderii.

In ce consta? Well, stand in picioare, cu o alta persoana situata la cam un metru-n spatele tau, te lasi sa cazi, cu speranta ca cel din spate te va prinde inainte sa dai cu capul de ceva.
E-un sentiment interesant cand aproape ca simti podeaua, si in ultima clipa (cel putin in mintea ta) aterizezi sigur, in bratele cuiva.
Sunt genul de persoana care nu are incredere nici in propriile picioare, iar cei care ma cunosc stiu asta. Deci sub nicio forma nu am acceptat niciodata ca vreo persoana sa-mi ia pamantul de sub picioare, pentru ca mi-as fi pierdut si ultima farama de echilibru. Si totusi, am avut incredere. Dupa foarte multe insistente, recunosc.
De cate incredere ai nevoie sa-ti lasi corpu' sa ca.... Nu, stai, nu vorbim de oricine, de cata incredere am eu nevoie ca sa ma las pe mana cuiva? Foarte multa, stupid de multa. Si totusi...
Si totusi am avut incredere in tine.
M-am lasat... Am cazut in bratele tale, pentru ca mi-ai promis ca ma vei prinde. Si n-am sa inteleg nici cand de ce te-am crezut cand mi-ai promis. Dar te-ai tinut de ce-ai spus. Si m-ai prins.
Si ai spus multe, si mi-ai promis multe si mi-am permis sa te cred. Si n-am regretat. Inca. Si n-am sa regret. Pentru ca stiu ca ma vei prinde, fizic sau nu, atunci cand cad. Stiu ca daca totusi cad, ma vei ridica. Pentru ca te stiu langa mine. Si stiu ca tot ce incerci sa faci e sa fie bine.
Mi-ai castigat increderea atat de repede, incat am ametit incercand sa tin pasul. Si stiu ca nu ma vei face s-o pierd la fel de repede.
Si stii ceva? Vei fi primul. Primul in fata caruia imi voi da voie sa simt TOT fara sa regret NIMIC mai apoi.
Over.

- si stii ca nu pot fi suparata pe tine mai mult de 30 secunde. :) -

2011, please be kind ! :)

Recenzie 2010?
Am iubit, ah, si cat. Am fost iubita. Am petrecut muult timp cu persoanele care conteaza. M-am linistit. Am devenit foarte activa online (Facebook, Twitter, uneori blog). Am inceput sa scriu pe 24events. Am sustinut si ajutat pe cine am putut. Am ascultat mult hip-hop. Am fost la destul de multe concerte. Am citit. Peninsulaaaaa. Am invatat nu sa renunt, n-o sa invat niciodata. Primele betii. M-am facut mai blonda. Si am ras, am ras foarte mult.

Asteptari de la 2011?
Fericire. Mai concret? Sa continue asa cum a inceput, exact ca in astea 8 zile.

Sa te arunci de pe un bloc...

 ... De desen.
Uitati-va putin, va rog, la astea. Eu zic sa le deschideti, sa va uitati la ele, marite.


 Probabil nu se vede suficient de clar, dar din cauza scanarii. Desenele sunt facute in creion, de fata de care va ziceam aici. Precizez ca nu are nici un curs de specializare, sau ceva, e la liceu la profil de bio-chimie bilingv engleza, exact ca si mine.

Asta e "halul" in care ea deseneaza - talent curat, si cu toate astea ea e convinsa ca "nuuu, e naaaspa". Ca sa nu mai zic de multiplele defecte pe care le au desenele. Ati observat ca fata bruneta are ochii strambi?! Ah, nu, ei bine, ii are! Ohh. *slap*.


Ca sa nu zica ea ca doar eu-s nebuna, astazi am aflat ca de la vernisaju' la care a participat... a castigat un premiu [Later Edit: tocmai am aflat ca premiul I, asa, ca fapt divers] , se pare ca au fost printre cele mai apreciate lucrari. Serios, nu o sa o inteleg niciodata de ce nu are putin mai multa incredere in talentul ei. Pana atunci, o exploatez, si o s-o pun pe blogul meu.

Easy A (2010)

Trebuie sa incep postarea asta precizand ca Emma Stone chiar e incredibil de furmoasa. Acum, filmul.
Povestea e originala, zic eu. Adica vezi peste tot filme cu adolescenti in care personajul principal e o parasuta care fie recunoaste, fie incearca sa ascunda asta. Aici povestea e invers. Olive (Emma Stone) "se da" parasuta, cand defapt e, well, virgina. Evitand sa mearga cu cortu' cu prietena ei, Rhiannon (Alyson Michalka - Bandslam), ii spune acesteia ca are o intalnire cu un tip. Tot weekendu' ea defapt sta in casa, dar cand Rhi o intreaba cum a fost, dupa muuulta presiune, ea zice ca da - "a facut-o". Toate bune, daca in baie nu era Marianne (Amanda Bynes), o ipocrita mare credincioasa, presedinta consiulului de elevi, etc. Marianne da cu papagalu' in asa fel incat afla lejer tot liceul. Aici intervine prietenul ei cel mai bun, Brandon (Dan Byrd - tocilarul din A Cinderella Story), care e homosexual (*beep* - cliseu, asa e mereu), dar care nu vrea sa se afle, desi e "banuit". Deci ii cere lui Olive sa mearga la o petrecere unde sa se prefaca ca fac sex, pentru a distruge suspiciunile. Dupa ce-si "termina" treaba, tipul iese, intrebat fiind de alti baietii cum a fost, vrand sa se dea mare spune, fara sa gandeasca prea mult "let's just say i'll walk funny tommorow", moment in care le pica fetele tuturor - foarte tare. Eh, Brandon spune unui prieten, care merge la Olive si ii cere ajutorul, si tot asa, pana se raspandeste treaba peste tot cum ca Olive face sex pe bani. In tot timpul asta, il avem pe Todd (Penn Badgley - Gossip Girl, fetele stiu foarte bine), febletea din copilarie a lui Olive, care tot intra in vorba cu ea, fara sa faca vreo aluzie la toate barfele. Olive a incercat sa-i spuna lui Rhi ca defapt nu s-a intamplat nimic, aceasta nu o asculta.
Pe de alta parte, avem profesorul preferat al lui Olive, care e casatorit cu consiliera, care il are ca amant pe iubitul lui Marianne. Iubitul lui Marianne, Micah (Cam Gigandet - Twilight, Never Back Down) ia chlamydia (Boala cu Transmitere Sexuala), de la consiliera (jucata de Lisa Kudrow - Phoebe din Friends), desi el se jura ca ramane virgin pana la casatorie. Ei bine, cand e itnrebat de unde a luat boala, raspunde rapid "Olive", vestea se raspandeste, afla Rhi, o plezneste pe Olive, ea nestiind ce a facut. Ajungand in biroul consilierei, aceasta ii spune ce s-a intamplat, iar Olive e de acord sa minte in continuare, pentru ca femeia sa-si poate pastra slujba, si sotul. Asa ca, atunci cand iese e intampinata de un grup de adolescenti nervosi (printre care Rhi si Merianne) cu pancarde despre cat de curva e si o pancarda cu o trimitere la Biblie.Olive merge la biblioteca (povestesc faza asta pentru ca mi-a placut foarte mult, e irelevanta pentru desfasurarea actiunii) si urmeazsa dialogul in felu' asta: "- Looking for something?" "- Yeah, the Bible." "- Ow, that's in bestsellers, right next to Twilight."
Atunci cand iese din scoala, si o asteapta grupu' ala de oameni cu pancarde, trece Todd pe acolo si ii spune "Screw all this people, Olive!", cu lacrimi in ochi, Olive ii raspunde "Haven't you heard?! I already have!".
Intr-un final, reuseste sa-si reabiliteze imaginea, unu' dintre riscuri fiind sa-si raneasca profesorul favorit. Toate astea cu ajutorul internetului, bineinteles.
Una dintre fzele foarte tari au fost cand erau Olive cu Rhi undeva pe un deal, ceva, iar Rhi a intrebat-o cum de nu e complet indragostita de respectivu' cu care "a facut-o" iar ea i-a raspuns facand referire la Gossip Girl (in care joaca Penn Badgley) si The Sisterhood of the Traveling Pants (in care a jucat actuala iubita a lui Penn Badgley, Blake Lively).
In alta ordine de idei, replica filmului a fost clar cand erau Olive si Todd in masina, in momentul in care toti o plateau ca sa spuna ca s-au sarutat, atins sau au facut sex, el ii spune "If I promise not to tell anyone, can i kiss you right now?" (Daca promit sa nu spun nimanui, pot sa te sarut?).
Probabil fiecare fata isi doreste un Todd, care sa tina la ea suficient de mult incat sa fie in stare sa aiba curajul sa nu-i pese de ce cred restu' despre ea sau despre faptu' ca el iese cu ea. Sa conteze doar ce stie el despre ea, doar cum o stie el, doar ce simte el pentru ea. O, in fine. Asta a fost asa, din seria "i blame romance movies for my high expectation on boys and relationships".
Filmul merita vazut, e relaxant. Am uitat sa precizez - Olive e virgina pana la sfarsit !

Uitandu-ma la film, am realizat ca am recunoscut mai mult de 3/4 din actori. Deci ori au fost actori foarte cuoscuti, ori am dovada ca am vazut foarte multe filme !

"Cultura este ceea ce rămâne în om când el a uitat tot." - Edouard Herriot

Cu citatul asta a inceput prezentarea celei de-a treia editii Pro Bono Cultura, care a avut loc in data de 3-4 decembrie 2010, cu ocazia Zilelor Internationale ale Voluntariatului.
Am ajuns pana acolo din "cauza" unei prietene/colege-de-clasa, asupra careia voi reveni mai detaliat intr-o alta postare. Ideea e ca ea e Oana si deseneaza incredibil, fara niciun curs, fara absolut nicio pregatire, deseneaza fabulos - iar ea continua sa incerce sa convinga lumea ca e groaznic. In fine. Am convins-o sa se inscrie, pentru vernisaj, dupa ce am aflat de pe sfantul messenger de eveniment. Si-a inscris desenele si abia apoi am  inceput sa ma interesez despre ce e vorba. Si mi-a placut ce am aflat. Am fost "pedepsita" deoarece am bagat-o in asta sa merg cu ea dupa scoala sa aranjam/lipim desenele.
Am uitat sa precizez ca evenimentul a avut loc in Teatru 74, din Cetate. Eh, am fost primite de o atmosfera si niste oameni foarte faini si prietenosi. Am  aranjat ce-am avut de aranjat (ca fapt divers, desenele au fost admirate, multi ramanand cu gura cascata - numa' am zis). La 4:30 am ajuns acasa. Iar la 6 ne-am reintalnit in acleasi loc. Intr-adevar, nu ne-au lasat sa intram pana la 6:30 - dupa cum scria si pe afis. Timp de jumatate de ora - o ora au fost prezentate "plansele" cu desene/poze/colaje si povestile din spatele lor, avand fiecare ocazia de a pune intrebari artistilor in cauza. Dupa acest moment, am avut cele 10 minute indispensabile de pauza in care toata lumea s-a repezit afara la tigara. Cand ne-am intors, ne asteptau doi (o Ea + un El) reprezentanti de la fundatia MATER, care urmau sa ne prezinte intr-o ora "diferentele dintre sexe". S-a discutat despre asta, despre diferentele dintre sexe cand vine vorba in special de comunicare, de sentimente si de exprimarea acestora.
La fel, pauza de 10 minute. Apoi urma ceea ce in program era trecut ca "Teatru-forum". Ei bine, habar n-aveam ce inseamna asta. Am fost lamurita. Era vorba de ceva oarecum ca o piesa de teatru, un scenariu; in care publicul ulterior putea interveni. Exemplu concret. Actorii initiali erau defapt voluntari din cadrul Fundatiei "Salvati Copiii Romania", iar tema era conflictul dintre generatii. Avem un tata critic si cam nemultumit de fiul sau, un fiu "rebel", care are o iubita si un prieten. In momentul in care tatal o cunoaste pe fata, i se adreseaza cu "tu esti fiinta aia sexoasa?", deci ati prins ideea. Si ideea era rezolvarea conflictului. S-a oferit un barbat din public sa ia locul "tatalui", si a facut tot posibilul sa se comporte in asa fel incat conflictul sa fie rezolvat. Apoi o fata s-a oferit sa ia locul fetei, in asa fel incat sa ia atitudine. Si tot asa. Practic era impovizatie. A unor oameni care nu erau nici pe departe actori. Asa ca prestatia a fost de nota 10.
Eu aici am plecat, deci mai departe nu mai pot spune niciun cuvant. Eu m-am simtit bine, si daca mai aflu de asa ceva, voi fi acolo, pentru ca atmosfera chiar e foarte faina si toti cei implicati merita tot respectu' pentru munca depusa.

Ce-ti doresc eu tiee...

Deci e 1 decembrie. Deci e ziua nationala a Romaniei. Deci e sarbatoare.
Sa fiu sincera, din punctul meu de vedere e o sarbatoare a ipocriziei, a fățărniciei. Douaj' de milioane de oameni injura si se plang ZILNIC de tara. Tara e asa. Tara e nu stiu cum. Daaar de 1 decembrie toti in cor "La multi ani, Romania" si roșgalbenalbastru aruncat la avatar, profail picșăr pe feisbuc, tuităr, matrimoniale, pornhab, etc. Pai ce treaba-i asta? Ori suntem nemultumiti tăt timpu' ori nu mai suntem deloc!
Nu zic, is recunoscatoare si din alea; si sincer eu chiar m-am simtit bine azi. Chiar mi-au placut mult si defilarea armatei-slash-jandarmiei-slash-pompierilor-slash-politiei (unde, de altfel am stat in frig si ploaie, o ora ca sa inceapa) si si spectacolul de artificii, care a fost cel mai deosebit dintre toare revelioanele si 1-decembrie-urile si cam atat ca de cantat s-a cantat doar muzica populara. Da, a fost frumos.
Da' hai sa nu ne mai cacam pe ea tara de fiecare data cand avem ocazia, da' sa emanam patriotism prin toti porii O ZI pe an. Na, eu numa' am zis.

In alta ordine de idei, ma emotionez ca un copil mic la artificii.

Si inca ceva. Da, e ziua Romaniei azi. Da' vreun roman, stia ieri ca azi e si Ziua Internationala A Luptei Impotriva SIDA/HIV ?!

May (2002) sau "Hai sa nu ne mai batem joc de cei care nu-s ca noi"

Avem deci un horror psihologic. E al treilea film despre care scriu. Acum realizez ca nici daca vroiam nu gaseam trei filme atat de diferite. Deci. Horror psihologic. Si mai avem o fata: May.
May, are de mica un defect de vedere, se uita "stramb". Iar mamei ei nu-i scapa nici o ocazie sa incerce nu foarte subtil sa-i ascunda acest "defect". Totul incepe de la mama, din cauza careia fata ajunge sa fie incredibil de complexata. Copiii o cam ignora, deci ea se inchide in sine. La o aniversare, mama ei ii face cadou o papusa, pe care totusi, nu o lasa sa o scoata din cutie si ii spune ceea ce se pare ca lui May ii ramane intiparit in minte "If you can't find a friend, make one!". Filmele horror in care apar papusi de obicei sunt bune. (Dead Silence - 2007)
Din cauza complexului si a faptului ca a crescut inchisa in sine, May are niste probleme... psihice. Poate s-a si nascut cu ele, nu stiu - nu ma pricep, nu le am cu psihologia. Dar cu siguranta, toate bataile de joc si excluderile au accentuat tot.
May vede intr-o zi un baiat, si se indragosteste. Dar nu de el, de mainile lui, pentru care dezvolta o adevarata obsesie. Tipu-i face jocu'. Nu mi-am dat seama daca isi batea joc de ea in totalitate sau pe parcurs a inceput sa se sperie de ea. Oricum, schimbul de replici care o face pe ea sa "pice-n dragoste" cu el: "- You don't think i'm weird?" "- I do think you're weird" "- I knew that" "- I like weird. i like weird a lot."
Exista si o explicatie, tipu' e si el destul de ciudat. A facut un film cam... Creepy si tampitel - sange, canibalism. Replica lui May? "It was sweet" cu zambetul pe buze. Chiar si tipu' ramane masca.
La un moment dat, cei doi ajung... In pat. May are impresia ca, in vreun fel tipului i-ar placea sa fie muscat de buza in asa hal incat sa sangereze urat de tot, iar apoi aceasta se si manjeste pe fata si gat cu sangele lui. Tipu' nu e foarte impresionat si ala e momentu' in care-si da seama ca pana si ea e prea ciudata. "- You said you liked weird!" "- Not that  weird!"
Pe de alta parte, o avem pe Polly (Anna Faris). Cand am vazut ca joaca Anna Faris (Scary Movie, Smilley face, The House bunny, Just Friends) in film, am zis ca trebuie sa-l vad. Concluzia: o prind foarte bine rolurile de prostuta, putin high, amuzanta si cu tenta de seducatoare, dar nu rolurile in filme horror. Deci, Polly e colega de servici lesbiana a lui May. May dezvolta o obsesie pentru gatu' acesteia. La fel, ajung in pat, iar la cateva zile o vede pe Polly cu o alta tipa (care are niste picioare laudate de May), asa ca se enerveaza pe ea.
Una dintre fazele foarte tari din film: May arunca o scrumiera dupa o pisica - pisica moare, si in vreun fel, arata chiar mutilata. WTF?!
May vede niste copii orbi, de la un centru (de la unul dintre copii are scrumiera care a ucis mâța). Se hotareste sa se duca ca voluntara acolo. Intr-o zi isi duce papusa (dupa atatia ani, nescoasa din cutie). Copii, dupa ce afla ce e in cutie, vor sa o scoata. Asa ca trag toti de cutie, impotriva lui May, ajungand sa o sparga. Urmeaza o scena naspa in care toti copiii si May se arunca pe jos, cu mainile in cioburi, pline de sange - urat de tot. Papusa e rupta. Momentul in care se hotareste ca trebuie sa-si faca o alta "papusa".
Cunoaste un tip, intr-o statie, cu care intra in vorba, il duce la ea acasa, ii complimenteaza tatuajul de pe brat si el, incercand s-o bage in pat, probabil, dupa ce isi da jos tricoul vine cu replica de-a dreptu' geniala: "do you have any icecubes i can rub on my nipples?". Asa ca, long story short, May il omoara.
Apoi merge la Polly, care crede ca May vrea momente de tandrete sau ceva, pana scoate doua cutite si i le pune langa gat. Moment in care, Polly, zambind ii spune: "I trust you. I know you would never hurt me.". Mare greseala. Niciodata nu trebuie sa spui sau sa gandesti asa ceva despre o persoana. In clipa imediat urmatoare te va rani! Si in filme si in realitate. Asa ca... O omoara. Apare si tipa cu care avea treaba Polly (aia cu picioarele) si band lapte, este omorata. Parerea mea? Laptele combinat cu sange fac o culoare destul de draguta.
Si se intoarce la tipu' de la inceput, care avea mainile care pe May o obsedau. Era cu prietena. In final, ii omoara, evident pe amandoi.
May ajunge acasa cu parti ale corpului inghetate. Carate intr-o valiza. Alba. Dar plina pe dinafara cu sange. Nimeni, pe drum, nu a observat nimic dubios? Ah, am uitat sa precizez ca toate astea s-au intamplat in seara de Halloween. Poate de-aia.
Apar in film de vreo 2-3 ori doi (un El si o Ea) care
se saruta in lift. Nu am priceput care-i rolu' lor. Dar apar.
Dupa ce coase toate partile impreuna iese ceva, destul de... uman, na. Daar nu o vede pe May. Asa ca May isi scoate un ochi. Si ghici, nu, inca nu o vede. Problema mea: in tot timpu' asta ma uit la respectivu "colaj" si vad ca respira. Am ras 5 minute cred. Deci, iei picioarele unui om, mainile altuia, bratele altuia, etc le coși si... Respira!
In fine. Ideea filmului e ca a majoritatii filmelor de gen. Un copil, o copilarie traumatizanta, alti copii ce-si bat joc, si ulterior razbunarea.
Ce mi-a "placut" a fost partea cu "colajul" facut din parti ale omului - d-astea chiar n-am mai vazut.
Una dintre multele morale e: "Who taught you how to kiss?!" pe un ton exasperat nu e vreun afrodisiac sau ceva.
E un film destul de bolnav. Dar ca mai toate filmele de gen, demonstreaza inca o data ca oamenii sunt cei ce creaza monstrii.

Poate ar fi cazu' sa ne gandim de doua ori inainte sa punem etichete pe cei din jurul nostru, pentru ca nu stii ce consecinte ar putea avea.


- If you can't find a friend, make one! -

"The four-faced liar" (2010) - Comentat si despicat firu'n patru

Initial: doua cupluri oarecum fericite + o lesbiana.
Final: un cuplu care nu mi-e clar daca au ramas impreuna sau nu + un cuplu de lesbiene + un tip.
Hmph. 5 personaje la inceput, aceleasi 5 la sfarsit, 4 pe afis/coperta. Nu-nteleg, in fine.
Deci. Avem cuplul nr. 1 - sunt perfecti unul pentru altul, isi doresc aceleasi lucruri de la viata, pun bazele unui viitor impreuna, totul e perfect. Sau nu, se pare ca tipul e "tot ce-si poate dori o femeie" DAR e mult prea linistit din punct de vedere sexual/erotic/pasional. Tipa repeta pe parcursul filmului macar de 4 ori ca-si doreste pe cineva care s-o tranteasca de pereti. Fiecare cu piticii lui pe creier, zic. Marea iubire dintre ei ajunge sa nu fie de ajuns, in opinia mea, din punctul asta: "- Are you atracted to me? Kiss me!" "- I would do anything for you, and you ask me to kiss you to show you that i love you?" "- Are you atracted to me?" "- i love you, why do you keep asking something like that?" "- That's not what i asked.". END OF LOVE STORY. Dar ei nu stiu asta.
Pe de alta parte avem cuplul nr. 2 - ea e balerina, el e curvar si prietenul lui cel mai bun e... Well, o lesbiana (fara nicio urma de discriminare, tre' sa diferentiez personajele - numele le-am uitat, desi am terminat filmul acum o ora) cu care si locuieste in acelasi apartament. Deci primii doi locuiesc impreuna, iar cel de-al doilea cuplu separat de primul cuplu + lesbiana. Relatia astora doi se distruge dupa ce tipul flirteaza cu alte fete de foarte multe ori de fata cu partenera, ea trece peste, pana cand (original) intr-o zi se intoarce mai devreme decat trebuia din unde-naiba-era si tipul... Șoc: era in pat cu alta. Tipu' evident ulterior regreta in draci pentru ca abia atunci realizeaza ce a pierdut. As always.
Ne intoarcem la cuplul nr. 1. Neah, doar la tipa. Intr-un fel
sau altul se saruta cu lesbiana, care se pare ca o tranteste de pereti. Continua sa se vada cu aceasta, in acelasi timp fiind inca in relatia cu tipu'.
Multe intorsaturi menite sa lungeasca filmu' si multe "i love you but i can't do this to him". Urasc povestile astea "I love you. You love me. Let's just NOT be together." - in realitate sau in filme.
Ca fapt divers, cele doua cupluri se stiau.
Actorii nu sunt cunoscuti, adica eu, cel putin nu am recunoscut pe nimeni. E un film bunicel, macar nu m-a plictisit ca altele.

- TheFourFacedLiar: "is pretty good. I've seen better. At least the girls are alive, disease-free, and semi-happy at the end." -

The social network (2010)

Nu era un film pe care tineam neaparat sa-l vad la cinema, dar s-a intamplat. Afisul si subiectul m-au atras din prima - e un film despre Facebook. Am fost singurii din sala, dar totusi era ora 16 intr-o zi de miercuri, intr-un cinema cu 10 sali in care in acelasi timp mai rulau macar inca 5 alte filme.
Durata: 2h1m. Dar nici nu simti cum trec, actiunea se petrece repede, foarte repede, si daca nu esti familiar cu termenii avansati de hacker-uiala sau informatica, nu te sfatuiesc sa incerci macar sa urmaresti atent detaliile astea pentru ca te zapacesc complet. Eu am incercat in prima jumatate de ora si imi venea sa urlu "Bai, stai, pauza! Sa pun si eu ideile cap la cap!", oricum eram singura in sala.
Imdb zice ca e un film biografic, dar eu nu stiam asta si am luat totul ca fiind o fictiune, "au avut si astia nevoie sa inventeze o poveste care sa stea in spatele celui mai aiccesat site de socializare actual". Am ajuns acasa, si ca de obicei: "let's google it". Ei bine, nu stiu daca intr-adevar toata povestea e reala, toate incurcaturile respective, daar personajul principal, Mark Zuckerberg, e intr-adevar fondatorul Facebook, iar datele numerice sunt reale: tipul chiar are 26 ani in momentul asta, la 20 ani inventand Facebook. De asemenea, Facebook era initial "The Facebook" si era o retea de socializare exclusivista - doar pentru un anume colegiu (Harvard), apoi pentru mai multe, extizandu-se cu timpu' pana cand, in final, in 2006 (daca bine-mi amintesc) s-a extins pe tot mapamondul.
Pot sa zic ca mi-a placut filmul. Poate din cauza subiectului ales foarte bine, tinand cont de numarul mare de utilizatori Facebook. Poate m-a impresionat faptul ca e bazat pe o treaba reala. Nu stiu exact, important e ca e bun. Nu am povestit absolut nimic din actiune sau ceva relevant pentru actiune. So no spoiler alert.
Inca ceva, personajul principal e absolut genial, cam naiv, dar foarte destept. Pe afis mare scrie "Justin Timberlake" - pe langa ca joaca prost, rolul lui mi se pare de umplutura.

FYI: Pe langa filmul asta, am mai vazut si "Eat Pray Love"(cu Julia Roberts). Porcarie mai mare de film cred ca numai "Rachel getting married" e. Nu-l recomand. E plictisitor, dureaza 2 ore, am cascat tot filmu'. Il recomand daca va intereseaza cultura indiana sau ceva de genu', sau eventual vreti sa vedeti peisaje frumoase din Roma si India. Ca poveste si actiune, varza. Parerea mea.

"SAW (3D) - FAIL" aka "Despre filme horror" aka "Brusc le pasa de educatia noastra."

De vreo trei ani, am facut o oarecare pasiune pentru filmele horror (totu' a-nceput de la The Ring). Am vazut destul de multe, desi niciun "clasic", inafara de "The Shining" (1980); nu sunt mare cunoscatoare sau ceva, am vazut filme bune, proaste, plictisitoare and so on. Dar imi plac filmele horror, chiar mult. Seriile pe care le-as vedea ori de cate ori as avea ocazia sunt "The butterfly effect" (thriller, nu-i horror), "The final destination" si "SAW" - pentru ca, in opinia mea, sunt singurele care nu au un subiect rasuflat, care au ceva nou si interesant in ele.
Ei, aparitia filmului Saw 3D a fost cu siguranta un eveniment asteptat de multi iubitori ai genului. Imi doresc de mult timp sa vad un film horror la cinema - nu am avut ocazia, in special pentru ca la grozavul nostru cinematograf nu apar filme horror; sau ma rog, am vazut Piranha, un thriller-porno, deci nu se pune. Iar acum s-a ivit ocazia mult asteptata, 3D chiar. Asa ca, merg pana la Cluj, ca sa constat cu stupoare ca trebuie sa am 18 ani ca sa pot intra in sala. Serios? Haha, glumesti, nu?! Ah, nu? Poftim?!! Am inghitit in sec si am cumparat bilet la alt film - The social network, revin mai incolo.
Si acum sa ne gandim cine naiba a pus regulile astea idioate. Adica, am fost lasata la rahatu' de film remake dupa un film foarte bun - "Piranha", in care am vazut numai fete goale si sange, aia era perfect ok sa vad; in schimb e inadmisibil sa ma uit la un film cu o poveste inteligenta in spate, pentru ca pitong. Cica vor sa controleze dezvoltarea psihica a minorilor, pai cine esti tu, ma, sa ma cresti pe mine? Precizez ca eu eram cu parintii, cu parintii ma duceam la film; ei ma lasau, dar nu ma lasa statu'. Si pana la urma filmele horror au ca scop principal trezirea lumii la realitate (nu, asta nu inseamna ca intr-o dimineata o sa ne trezim toti zombii), iti arata cat de mizerabila e lumea in care traiesti si cat de nenorocita e fiinta umana. Am vazut copii de nu mai mult de 5 ani la Piranha (nu exagerez) - e ok ca acelui copil probabil ii va fi frica sa intre in apa, sau ii va fi teama de pesti pentru ca a vazut el ca pestii mananca oameni in cantitati industriale; daar nu e deloc ok ca un copil sa aiba sansa sa inteleaga ca defapt distrug oameni si nu animalele, ca nu trebuie sa ai incredere in nimeni, ca daca iti doresti sa traiesti s-ar putea sa vina un moment in care trebuie sa lupti pentru asta. Nu, sunteti nebuni? De ce ati vrea sa inteleaga asa ceva? Lasa, mai bine sa fie spalat pe creier de mic. Sa i se arate femei goale care stiu doar sa se frece de tipi sau tipe si au si facut o cariera din asta. Mai mari sanse sunt sa fiu omorata de un psihopat decat de un piranha, zic eu, cu logica asta a mea care scartaie. Deci e mai ok sa sti de ce e capabila mintea umana, sa sti la ce sa te astepti, sa ti se arate ca viata nu-i un balon roz.
Plus ca traim in era internetului, iar pirateria e-n floare, deci ma despart cateva click-uri de filmul pe care vreau sa-l vad, si asta ei nu pot sa controleze, deci ar putea sa ne scuteasca.
Ahh, ce m-am ambalat.

Vorbele ranesc adanc. Pe cuvant.

Si de ce? De ce pentru unii conteaza atat de mult ce spun altii? Hai s-o dam in filozofii. O propozitie e formata din cuvinte, si fiecare cuvant, in parte, din litere aranjate asa cum a vrut unu', candva demult. Da, intr-adevar, sunetele, cuvintele, propozitiile si textele, ulterior, au aparut cu scopul de a reda ceva, cu scopul de a exprima un sentiment, o traire, o amintire. Si totusi, inca nu s-au gasit cuvinte care sa exprime 100% ce gandesti, simti or shit, ah? Toate prostiile pe care le aberezi zi de zi sunt defapt o frantura, o a cincizecea parte din toata zarva care-o ai in cap.
Etichete.
Si revin la intrebarea mea initiala - de ce conteaza atat de mult pentru unii cand le sunt aruncate niste cuvinte, bune sau rele? Traim intr-o lume care se ghideaza dupa etichete - ala e cul, pentru ca are bani; aia e tocilara, pentru ca are ochelari; ala e ratat, pentru ca nu se da mare gigollo; aia e frigida, pentru ca nu-si doreste sa iasa in evidenta ca restu'. Si cu ce te ajuta etichetele astea? Te fac mai bun cu ceva? Sau defapt, te ajuta sa vezi cine e de nasu' tau sau nu, ah? Pentru ca tu clar esti superior tipei aleia tacute care sta in banca din fata catedrei. Sau trebuie sa fi intr-adevar foarte mandru de tine, cand tu, piz*os, asa cum esti de felul tau, treci pe coridor (inconjurat de inca 5 exact ca tine) pe langa o tipa, cu capu'n pamant, ca deh, n-a zis nimeni ca-i usor sa fi licean(-ca mai ales), care spera doar sa nu fie bagata in seama, iar tu te iei de ea. Si incepeti sa radeti, si brusc esti mare (BOU!).
Cat despre popularitate si notiunea de "cool" - sustin asta pentru a mia oara: e "cool" cine vrei tu sa fie cool. Atat timp cat un oras intreg intoarce capu' dupa ele si zic "uite, astea-s cele mai cele", crezi ca se vor intoarce la tine sa-ti zica "nu, nu suntem, suntem exact ca restu', doar va dam voua impresia ca suntem altfel."?
Religia.
A fost scrisa bilbia, cu un numar mare de pagini, un numar imens de cuvinte. Cauta manuale de religie. Intreaba-ti profesorul de religie. Ei in ce cred? Si o sa-ti enumere tot felu' de basme, o sa incerce sa iti explice in cuvinte, o sa incerce sa transforme ceva abstract in ceva concret. Dude, f*ck off. Credinta fiecaruia depinde de fiecare. Fiecare isi creaza propriul Zeu, Dumnezeu, Alah, Buddah sau cum ai chef sa-l numesti.
Sentimente.
Au fost oameni carora le-am spus ca ii iubesc, si nu i-am iubit; si in acelasi timp au fost oameni care au insemnat lumea pentru mine si ani intregi nu le-am zis "te iubesc" sau poate prea rar. Dar ei au stiut fiecare cat inseamna pentru mine si ce loc ocupa.

Nu pot intelege cum le poate fi unora atat de teama de cuvinte. Cum pot unii sa se ascunda? In spatele unor cuvinte? Si de ce se ascund oamenii de injuraturi? De ce au impresia ca un om care are injuraturi in vocabular, nu are nimic de spus? Oricine poate spune orice! Ochii si limbajul trupului tradeaza tot! Stie toata lumea (in special cei care ma cunosc pe mine bine) celebrul exemplu cu "ce ai?" "NIMIC!"
Poate am eu un caracter mai dubios, o opinie mai greu de influentat, dar de ce vorbele au luat teren atat de mult, cand adevaratele exprimari ale sentimentelor, gandurilor and shit nu se fac prin cuvinte, nu pot sa inteleg.

Dar am s-o spun la fel, pan' la ultimul cuvant.

Has no one told you she's not breathing ?

- all i can think of is that when someone is that lonely, they can learn to hide it. but inside it never dies. just stays there. -

Stii cum e sa te simti singur? Ah? Stii cum e sa ai impresia ca tot ce spui nu are sens pentru nimeni? Eu stiu. Si mai stiu cum e sa te inchizi in lumea ta, pentru ca in lumea lor nu mai ai loc. Si mai stiu si cum e sa te simti bine, sa fie totul perfect, sa razi si sa dansezi cu orele, iar in mai putin de 5 secunde sa nu mai stii cum sa-ti stapanesti lacrimile.
Stiu cum e si sa ti se promită "nu ai sa ma pierzi!" iar apoi sa nu mai vorbeasca cu tine, sa nu se mai uite in ochii tai, sa nu-ti mai protejeze inima.
Si stii ce am aflat? Am aflat pentru prima data, ca poti sa-ti regreti sinceritatea, ca poti sa-ti regreti propriile sentimente. Am mai aflat ca atunci cand ai cea mai mare nevoie, nu mai e nimeni langa tine. Unde-s toti acum? In clipa asta, cand am nevoie.
Am realizat ca atunci cand esti in cadere nu mai e nimeni acolo, sa te prinda. Nici macar sa te ridice. Am vazut cum toate se rezolva pentru absolut toata lumea. Am vazut ca "lucrurile bune se intampla oamenilor buni" sau "celor care asteapta". Dar nimic pentru mine.
Am aflat ca poti sa incerci cat vrei sa fi optimist, daca nu ai nimic in ce sa crezi, de ce sa te agheti.
Am invatat ca poti trece peste orice. Dar nu peste singuratate.
Si mai stiu ca nu stiu nimic concret, si asta nu-mi face bine. Si ca urasc sa fiu mintita. Si ca ignoranta doare cel mai tare.
Si ca atunci cand ai ceva de spus, nimeni nu te asculta. Nimanui nu-i pasa.

- she said "some days i feel like shit. some days i wanna quit." (Fort Minor) -

"Nu ai idee cat de norocoasa esti ca-l ai pe el"

Ba da. Defapt chiar am !

"... At the thought that he once made her happy..."

O data? Cum sa spuna asa ceva? A fost acolo, langa mine, pentru mine, de fiecare data. De fiecare data cand inexplicabil de repede ajungeam jos, el era acolo. Si poate nu stia ca eram jos, dar mana lui intotdeauna era intinsa, pregatita sa ma ridice.
Cum sa stea tacut langa mine dupa ce mi-a invadat toate gandurile, dupa ce a facut ca mai toate sentimentele mele sa-i fie adresate? Cum sa fie plecat acum, acum cand il doresc cel mai mult langa mine?
Acum, cand pentru prima data el e cel care poate sa-mi protejeze sentimentele, care poate sa ma mentina sus, sa nu ma lase sa cad - acum sa nu stiu daca vrea asta.
Intr-o lume in care toti ma judecau fara sa asculte ce am de spus, fara sa-mi cunoasca sentimentele sau gandurile - el m-a ascultat, ani, fara sa dea impresia ca ma judeca. Mi-a ascultat toate tampeniile, toate crizele, nenumaratele dati in care am izbucnit in plans - iar singura data cand am intr-adevar ceva sa-i spun, nu ma poate auzi, pentru ca mi-e prea teama sa scot vreun sunet.
Am precizat ca-l iubesc?

- Copil, mi-e dor de tine, intoarce-te-n inima mea. -

Thoughts.

You may not be her first, her last, or her only. She loved before, she may love again. But if she loves you now, what else matters? She's not perfect. You aren't either. And the two of you may never be perfect together. But if she can make you laugh, cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes... Hold onto her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break - her heart. So don't hurt her, don't change her, don't analyze and don't expect more than she can give. Smile when she makes you happy. Let her know when she makes you mad. And miss her when she's not there.

- Bob Marley