vineri, 3 septembrie 2010

"... At the thought that he once made her happy..."

O data? Cum sa spuna asa ceva? A fost acolo, langa mine, pentru mine, de fiecare data. De fiecare data cand inexplicabil de repede ajungeam jos, el era acolo. Si poate nu stia ca eram jos, dar mana lui intotdeauna era intinsa, pregatita sa ma ridice.
Cum sa stea tacut langa mine dupa ce mi-a invadat toate gandurile, dupa ce a facut ca mai toate sentimentele mele sa-i fie adresate? Cum sa fie plecat acum, acum cand il doresc cel mai mult langa mine?
Acum, cand pentru prima data el e cel care poate sa-mi protejeze sentimentele, care poate sa ma mentina sus, sa nu ma lase sa cad - acum sa nu stiu daca vrea asta.
Intr-o lume in care toti ma judecau fara sa asculte ce am de spus, fara sa-mi cunoasca sentimentele sau gandurile - el m-a ascultat, ani, fara sa dea impresia ca ma judeca. Mi-a ascultat toate tampeniile, toate crizele, nenumaratele dati in care am izbucnit in plans - iar singura data cand am intr-adevar ceva sa-i spun, nu ma poate auzi, pentru ca mi-e prea teama sa scot vreun sunet.
Am precizat ca-l iubesc?

- Copil, mi-e dor de tine, intoarce-te-n inima mea. -