May (2002) sau "Hai sa nu ne mai batem joc de cei care nu-s ca noi"

Avem deci un horror psihologic. E al treilea film despre care scriu. Acum realizez ca nici daca vroiam nu gaseam trei filme atat de diferite. Deci. Horror psihologic. Si mai avem o fata: May.
May, are de mica un defect de vedere, se uita "stramb". Iar mamei ei nu-i scapa nici o ocazie sa incerce nu foarte subtil sa-i ascunda acest "defect". Totul incepe de la mama, din cauza careia fata ajunge sa fie incredibil de complexata. Copiii o cam ignora, deci ea se inchide in sine. La o aniversare, mama ei ii face cadou o papusa, pe care totusi, nu o lasa sa o scoata din cutie si ii spune ceea ce se pare ca lui May ii ramane intiparit in minte "If you can't find a friend, make one!". Filmele horror in care apar papusi de obicei sunt bune. (Dead Silence - 2007)
Din cauza complexului si a faptului ca a crescut inchisa in sine, May are niste probleme... psihice. Poate s-a si nascut cu ele, nu stiu - nu ma pricep, nu le am cu psihologia. Dar cu siguranta, toate bataile de joc si excluderile au accentuat tot.
May vede intr-o zi un baiat, si se indragosteste. Dar nu de el, de mainile lui, pentru care dezvolta o adevarata obsesie. Tipu-i face jocu'. Nu mi-am dat seama daca isi batea joc de ea in totalitate sau pe parcurs a inceput sa se sperie de ea. Oricum, schimbul de replici care o face pe ea sa "pice-n dragoste" cu el: "- You don't think i'm weird?" "- I do think you're weird" "- I knew that" "- I like weird. i like weird a lot."
Exista si o explicatie, tipu' e si el destul de ciudat. A facut un film cam... Creepy si tampitel - sange, canibalism. Replica lui May? "It was sweet" cu zambetul pe buze. Chiar si tipu' ramane masca.
La un moment dat, cei doi ajung... In pat. May are impresia ca, in vreun fel tipului i-ar placea sa fie muscat de buza in asa hal incat sa sangereze urat de tot, iar apoi aceasta se si manjeste pe fata si gat cu sangele lui. Tipu' nu e foarte impresionat si ala e momentu' in care-si da seama ca pana si ea e prea ciudata. "- You said you liked weird!" "- Not that  weird!"
Pe de alta parte, o avem pe Polly (Anna Faris). Cand am vazut ca joaca Anna Faris (Scary Movie, Smilley face, The House bunny, Just Friends) in film, am zis ca trebuie sa-l vad. Concluzia: o prind foarte bine rolurile de prostuta, putin high, amuzanta si cu tenta de seducatoare, dar nu rolurile in filme horror. Deci, Polly e colega de servici lesbiana a lui May. May dezvolta o obsesie pentru gatu' acesteia. La fel, ajung in pat, iar la cateva zile o vede pe Polly cu o alta tipa (care are niste picioare laudate de May), asa ca se enerveaza pe ea.
Una dintre fazele foarte tari din film: May arunca o scrumiera dupa o pisica - pisica moare, si in vreun fel, arata chiar mutilata. WTF?!
May vede niste copii orbi, de la un centru (de la unul dintre copii are scrumiera care a ucis mâța). Se hotareste sa se duca ca voluntara acolo. Intr-o zi isi duce papusa (dupa atatia ani, nescoasa din cutie). Copii, dupa ce afla ce e in cutie, vor sa o scoata. Asa ca trag toti de cutie, impotriva lui May, ajungand sa o sparga. Urmeaza o scena naspa in care toti copiii si May se arunca pe jos, cu mainile in cioburi, pline de sange - urat de tot. Papusa e rupta. Momentul in care se hotareste ca trebuie sa-si faca o alta "papusa".
Cunoaste un tip, intr-o statie, cu care intra in vorba, il duce la ea acasa, ii complimenteaza tatuajul de pe brat si el, incercand s-o bage in pat, probabil, dupa ce isi da jos tricoul vine cu replica de-a dreptu' geniala: "do you have any icecubes i can rub on my nipples?". Asa ca, long story short, May il omoara.
Apoi merge la Polly, care crede ca May vrea momente de tandrete sau ceva, pana scoate doua cutite si i le pune langa gat. Moment in care, Polly, zambind ii spune: "I trust you. I know you would never hurt me.". Mare greseala. Niciodata nu trebuie sa spui sau sa gandesti asa ceva despre o persoana. In clipa imediat urmatoare te va rani! Si in filme si in realitate. Asa ca... O omoara. Apare si tipa cu care avea treaba Polly (aia cu picioarele) si band lapte, este omorata. Parerea mea? Laptele combinat cu sange fac o culoare destul de draguta.
Si se intoarce la tipu' de la inceput, care avea mainile care pe May o obsedau. Era cu prietena. In final, ii omoara, evident pe amandoi.
May ajunge acasa cu parti ale corpului inghetate. Carate intr-o valiza. Alba. Dar plina pe dinafara cu sange. Nimeni, pe drum, nu a observat nimic dubios? Ah, am uitat sa precizez ca toate astea s-au intamplat in seara de Halloween. Poate de-aia.
Apar in film de vreo 2-3 ori doi (un El si o Ea) care
se saruta in lift. Nu am priceput care-i rolu' lor. Dar apar.
Dupa ce coase toate partile impreuna iese ceva, destul de... uman, na. Daar nu o vede pe May. Asa ca May isi scoate un ochi. Si ghici, nu, inca nu o vede. Problema mea: in tot timpu' asta ma uit la respectivu "colaj" si vad ca respira. Am ras 5 minute cred. Deci, iei picioarele unui om, mainile altuia, bratele altuia, etc le coși si... Respira!
In fine. Ideea filmului e ca a majoritatii filmelor de gen. Un copil, o copilarie traumatizanta, alti copii ce-si bat joc, si ulterior razbunarea.
Ce mi-a "placut" a fost partea cu "colajul" facut din parti ale omului - d-astea chiar n-am mai vazut.
Una dintre multele morale e: "Who taught you how to kiss?!" pe un ton exasperat nu e vreun afrodisiac sau ceva.
E un film destul de bolnav. Dar ca mai toate filmele de gen, demonstreaza inca o data ca oamenii sunt cei ce creaza monstrii.

Poate ar fi cazu' sa ne gandim de doua ori inainte sa punem etichete pe cei din jurul nostru, pentru ca nu stii ce consecinte ar putea avea.


- If you can't find a friend, make one! -

"The four-faced liar" (2010) - Comentat si despicat firu'n patru

Initial: doua cupluri oarecum fericite + o lesbiana.
Final: un cuplu care nu mi-e clar daca au ramas impreuna sau nu + un cuplu de lesbiene + un tip.
Hmph. 5 personaje la inceput, aceleasi 5 la sfarsit, 4 pe afis/coperta. Nu-nteleg, in fine.
Deci. Avem cuplul nr. 1 - sunt perfecti unul pentru altul, isi doresc aceleasi lucruri de la viata, pun bazele unui viitor impreuna, totul e perfect. Sau nu, se pare ca tipul e "tot ce-si poate dori o femeie" DAR e mult prea linistit din punct de vedere sexual/erotic/pasional. Tipa repeta pe parcursul filmului macar de 4 ori ca-si doreste pe cineva care s-o tranteasca de pereti. Fiecare cu piticii lui pe creier, zic. Marea iubire dintre ei ajunge sa nu fie de ajuns, in opinia mea, din punctul asta: "- Are you atracted to me? Kiss me!" "- I would do anything for you, and you ask me to kiss you to show you that i love you?" "- Are you atracted to me?" "- i love you, why do you keep asking something like that?" "- That's not what i asked.". END OF LOVE STORY. Dar ei nu stiu asta.
Pe de alta parte avem cuplul nr. 2 - ea e balerina, el e curvar si prietenul lui cel mai bun e... Well, o lesbiana (fara nicio urma de discriminare, tre' sa diferentiez personajele - numele le-am uitat, desi am terminat filmul acum o ora) cu care si locuieste in acelasi apartament. Deci primii doi locuiesc impreuna, iar cel de-al doilea cuplu separat de primul cuplu + lesbiana. Relatia astora doi se distruge dupa ce tipul flirteaza cu alte fete de foarte multe ori de fata cu partenera, ea trece peste, pana cand (original) intr-o zi se intoarce mai devreme decat trebuia din unde-naiba-era si tipul... Șoc: era in pat cu alta. Tipu' evident ulterior regreta in draci pentru ca abia atunci realizeaza ce a pierdut. As always.
Ne intoarcem la cuplul nr. 1. Neah, doar la tipa. Intr-un fel
sau altul se saruta cu lesbiana, care se pare ca o tranteste de pereti. Continua sa se vada cu aceasta, in acelasi timp fiind inca in relatia cu tipu'.
Multe intorsaturi menite sa lungeasca filmu' si multe "i love you but i can't do this to him". Urasc povestile astea "I love you. You love me. Let's just NOT be together." - in realitate sau in filme.
Ca fapt divers, cele doua cupluri se stiau.
Actorii nu sunt cunoscuti, adica eu, cel putin nu am recunoscut pe nimeni. E un film bunicel, macar nu m-a plictisit ca altele.

- TheFourFacedLiar: "is pretty good. I've seen better. At least the girls are alive, disease-free, and semi-happy at the end." -

The social network (2010)

Nu era un film pe care tineam neaparat sa-l vad la cinema, dar s-a intamplat. Afisul si subiectul m-au atras din prima - e un film despre Facebook. Am fost singurii din sala, dar totusi era ora 16 intr-o zi de miercuri, intr-un cinema cu 10 sali in care in acelasi timp mai rulau macar inca 5 alte filme.
Durata: 2h1m. Dar nici nu simti cum trec, actiunea se petrece repede, foarte repede, si daca nu esti familiar cu termenii avansati de hacker-uiala sau informatica, nu te sfatuiesc sa incerci macar sa urmaresti atent detaliile astea pentru ca te zapacesc complet. Eu am incercat in prima jumatate de ora si imi venea sa urlu "Bai, stai, pauza! Sa pun si eu ideile cap la cap!", oricum eram singura in sala.
Imdb zice ca e un film biografic, dar eu nu stiam asta si am luat totul ca fiind o fictiune, "au avut si astia nevoie sa inventeze o poveste care sa stea in spatele celui mai aiccesat site de socializare actual". Am ajuns acasa, si ca de obicei: "let's google it". Ei bine, nu stiu daca intr-adevar toata povestea e reala, toate incurcaturile respective, daar personajul principal, Mark Zuckerberg, e intr-adevar fondatorul Facebook, iar datele numerice sunt reale: tipul chiar are 26 ani in momentul asta, la 20 ani inventand Facebook. De asemenea, Facebook era initial "The Facebook" si era o retea de socializare exclusivista - doar pentru un anume colegiu (Harvard), apoi pentru mai multe, extizandu-se cu timpu' pana cand, in final, in 2006 (daca bine-mi amintesc) s-a extins pe tot mapamondul.
Pot sa zic ca mi-a placut filmul. Poate din cauza subiectului ales foarte bine, tinand cont de numarul mare de utilizatori Facebook. Poate m-a impresionat faptul ca e bazat pe o treaba reala. Nu stiu exact, important e ca e bun. Nu am povestit absolut nimic din actiune sau ceva relevant pentru actiune. So no spoiler alert.
Inca ceva, personajul principal e absolut genial, cam naiv, dar foarte destept. Pe afis mare scrie "Justin Timberlake" - pe langa ca joaca prost, rolul lui mi se pare de umplutura.

FYI: Pe langa filmul asta, am mai vazut si "Eat Pray Love"(cu Julia Roberts). Porcarie mai mare de film cred ca numai "Rachel getting married" e. Nu-l recomand. E plictisitor, dureaza 2 ore, am cascat tot filmu'. Il recomand daca va intereseaza cultura indiana sau ceva de genu', sau eventual vreti sa vedeti peisaje frumoase din Roma si India. Ca poveste si actiune, varza. Parerea mea.

"SAW (3D) - FAIL" aka "Despre filme horror" aka "Brusc le pasa de educatia noastra."

De vreo trei ani, am facut o oarecare pasiune pentru filmele horror (totu' a-nceput de la The Ring). Am vazut destul de multe, desi niciun "clasic", inafara de "The Shining" (1980); nu sunt mare cunoscatoare sau ceva, am vazut filme bune, proaste, plictisitoare and so on. Dar imi plac filmele horror, chiar mult. Seriile pe care le-as vedea ori de cate ori as avea ocazia sunt "The butterfly effect" (thriller, nu-i horror), "The final destination" si "SAW" - pentru ca, in opinia mea, sunt singurele care nu au un subiect rasuflat, care au ceva nou si interesant in ele.
Ei, aparitia filmului Saw 3D a fost cu siguranta un eveniment asteptat de multi iubitori ai genului. Imi doresc de mult timp sa vad un film horror la cinema - nu am avut ocazia, in special pentru ca la grozavul nostru cinematograf nu apar filme horror; sau ma rog, am vazut Piranha, un thriller-porno, deci nu se pune. Iar acum s-a ivit ocazia mult asteptata, 3D chiar. Asa ca, merg pana la Cluj, ca sa constat cu stupoare ca trebuie sa am 18 ani ca sa pot intra in sala. Serios? Haha, glumesti, nu?! Ah, nu? Poftim?!! Am inghitit in sec si am cumparat bilet la alt film - The social network, revin mai incolo.
Si acum sa ne gandim cine naiba a pus regulile astea idioate. Adica, am fost lasata la rahatu' de film remake dupa un film foarte bun - "Piranha", in care am vazut numai fete goale si sange, aia era perfect ok sa vad; in schimb e inadmisibil sa ma uit la un film cu o poveste inteligenta in spate, pentru ca pitong. Cica vor sa controleze dezvoltarea psihica a minorilor, pai cine esti tu, ma, sa ma cresti pe mine? Precizez ca eu eram cu parintii, cu parintii ma duceam la film; ei ma lasau, dar nu ma lasa statu'. Si pana la urma filmele horror au ca scop principal trezirea lumii la realitate (nu, asta nu inseamna ca intr-o dimineata o sa ne trezim toti zombii), iti arata cat de mizerabila e lumea in care traiesti si cat de nenorocita e fiinta umana. Am vazut copii de nu mai mult de 5 ani la Piranha (nu exagerez) - e ok ca acelui copil probabil ii va fi frica sa intre in apa, sau ii va fi teama de pesti pentru ca a vazut el ca pestii mananca oameni in cantitati industriale; daar nu e deloc ok ca un copil sa aiba sansa sa inteleaga ca defapt distrug oameni si nu animalele, ca nu trebuie sa ai incredere in nimeni, ca daca iti doresti sa traiesti s-ar putea sa vina un moment in care trebuie sa lupti pentru asta. Nu, sunteti nebuni? De ce ati vrea sa inteleaga asa ceva? Lasa, mai bine sa fie spalat pe creier de mic. Sa i se arate femei goale care stiu doar sa se frece de tipi sau tipe si au si facut o cariera din asta. Mai mari sanse sunt sa fiu omorata de un psihopat decat de un piranha, zic eu, cu logica asta a mea care scartaie. Deci e mai ok sa sti de ce e capabila mintea umana, sa sti la ce sa te astepti, sa ti se arate ca viata nu-i un balon roz.
Plus ca traim in era internetului, iar pirateria e-n floare, deci ma despart cateva click-uri de filmul pe care vreau sa-l vad, si asta ei nu pot sa controleze, deci ar putea sa ne scuteasca.
Ahh, ce m-am ambalat.