Jocul increderii.

In ce consta? Well, stand in picioare, cu o alta persoana situata la cam un metru-n spatele tau, te lasi sa cazi, cu speranta ca cel din spate te va prinde inainte sa dai cu capul de ceva.
E-un sentiment interesant cand aproape ca simti podeaua, si in ultima clipa (cel putin in mintea ta) aterizezi sigur, in bratele cuiva.
Sunt genul de persoana care nu are incredere nici in propriile picioare, iar cei care ma cunosc stiu asta. Deci sub nicio forma nu am acceptat niciodata ca vreo persoana sa-mi ia pamantul de sub picioare, pentru ca mi-as fi pierdut si ultima farama de echilibru. Si totusi, am avut incredere. Dupa foarte multe insistente, recunosc.
De cate incredere ai nevoie sa-ti lasi corpu' sa ca.... Nu, stai, nu vorbim de oricine, de cata incredere am eu nevoie ca sa ma las pe mana cuiva? Foarte multa, stupid de multa. Si totusi...
Si totusi am avut incredere in tine.
M-am lasat... Am cazut in bratele tale, pentru ca mi-ai promis ca ma vei prinde. Si n-am sa inteleg nici cand de ce te-am crezut cand mi-ai promis. Dar te-ai tinut de ce-ai spus. Si m-ai prins.
Si ai spus multe, si mi-ai promis multe si mi-am permis sa te cred. Si n-am regretat. Inca. Si n-am sa regret. Pentru ca stiu ca ma vei prinde, fizic sau nu, atunci cand cad. Stiu ca daca totusi cad, ma vei ridica. Pentru ca te stiu langa mine. Si stiu ca tot ce incerci sa faci e sa fie bine.
Mi-ai castigat increderea atat de repede, incat am ametit incercand sa tin pasul. Si stiu ca nu ma vei face s-o pierd la fel de repede.
Si stii ceva? Vei fi primul. Primul in fata caruia imi voi da voie sa simt TOT fara sa regret NIMIC mai apoi.
Over.

- si stii ca nu pot fi suparata pe tine mai mult de 30 secunde. :) -