... O sa-mi doresc pana la urma tot copil sa fiu...

http://www.youtube.com/watch?v=Ze6YAi18xfc&feature=youtube_gdata

Da, nu zic ca nu, e foarte tare si acum. Luam barurile la rand, bem, fumam, o ardem cu toti. Zicem ca ne e bine, si defapt chiar ne e, pe moment.
Mi-am ridicat fata pur si simplu de pe jos cand mi-am dat seama: da, vreau sa fiu (si mai) mica! Nu stiu exact cat - poate 3 ani, 6, 10.
3 ani? De ce? Uite de-asta: "Un pitic atat de mic, Facea baie intr-un ibric, Pe sapun a alunecat, Si piticul s-a inecat. Vai , vai , ce pacat, Ca piticul s-a inecat". Nu are sens? Are! Pentru mine! Si in ziua de azi, de proasta ce sunt, plang la partea cu "vai, vai"! Poate pentru ca nu o sa pricep niciodata de ce se fac poeziile pentru copii atat de morbide; de ce tre' sa moara piticu'?! Sau poate, poate pentru ca mi-a povestit maica-mea de atatea ori ca plangeam cand eram mica la poezia asta. Nu, nu plang pentru ca asta faceam si cand eram mica... Dar de fiecare data imi amintesc privirea din ochii ei cand imi povesteste asta si stiu ca nu vad privirea aia foarte des... Cand vine vorba de mine.
6 ani. 6 ani pentru ca mi-e foarte, foarte, foarte dor de locul unde stateau bunicii mei (s-au mutat, nu s-a intamplat altceva). Mi-e dor sa ies la 10 din casa si sa ma intorc dupa 12 ore de fugit si jucat cu pamant si iarba (gateam), mancat gume cu tatuaje o gramada - si in niciun caz pentru ca erau gumele fantastice, doar ca sa umplem banca de tatuaje, furat struguri si flori, sarit coarda si la sotron, si jucat ascunselea (cand se insera), mima, sau alte cele. Singura grija fiind: "ce-o sa zica mami ca am mai rupt o pereche de pantaloni?!". Pentru ca era bine, ma. Chiar foarte bine. Si daca generatia asta nu ar fi asa de fucked up, poate si acum, la 15 ani, ne mai jucam exact la fel. dar generatia e fucked up si nu poate astepta sa creasca pana sa faca anumite chestii. Acum o sa vezi tipele de 10 ani pe toace, cu decolteuri si machiate.
10 ani. Pentru ca atunci era aproape ca acum, pentru mine, doar ca mult mai simplu. Si eram mai multe fete. Si purtam fusta(!). Era bine pentru ca atunci ii cunoscusem pe Ei. Era bine pentru ca grija mea era sa duc gunoiu'. Ma suparam cand nu-mi convenea ceva - asa ma supar si acum, da' imi trece mai usor - si automat taxam pe cineva daca nu se facea cum vroiam eu. Ca doar asa am plecat cu tricoul lui Andrei in casa pentru ca m-o suparat, si nu am mai vrut sa ies... :)
E ok sa crestem atat de repede? E ok faptul ca uitam ca nu suntem adulti inca si ca avem o gramada de timp in fata sa fim adulti? E ok oare, ca facem totul pe dos, si acum incercam sa parem cat mai maturi, ca pe la 40 ani, sa dam orice sa ne intoarcem la stadiul de "copil"? E ok ca in generatia asta exista deja fete care au un copil al lor, nascut de ele?! E ok ca un copil sa creasca un alt copil? Nu, nu e ok! Deloc chiar.

"Sa nu mai fiu copil, vroiam sa cresc, vroiam
Sa scap de certuri,vroiam sa ma feresc, vroiam
Sa vad ce e in viata, da' n-as fi vrut sa stiu
C-o sa-mi doresc pana la urma tot copil sa fiu."

(Pentru ca de-asta, Bitza e unul dintre artistii mei de suflet!)